"Spa" derivă din cuvântul Valon "espa", ce înseamnă fântână. Totuşi, denumirea a fost dată de orăşelul belgian Spa, unde în secolul al XIV-lea a fost descoperit un izvor curativ, termal. Termenul de "spa" poate proveni şi din latinescul „spangere” ce înseamnă a umezi, sau poate fi un acronim al frazei "sanitas per aquas", adică sănătate prin apă. În actuala ediţie, continuăm marşul prin timp, început cu istoria machiajului, şi vă prezentăm evoluţia Spa-urilor.
GRECIA ANTICĂ ŞI IMPERIUL ROMAN
Cine poate şti câte dintre capodoperele moştenite de la gânditorii vremii, câte dintre cugetările celebrilor Platon, Aristotel, Sofocle sau Euripide s-au născut „în apă”...
Grecii preferau tratamentele cu apă proaspătă de izvor. Ei se îmbăiau şi în mare (în accepţiunea curentă, această formă de tratament se numeşte thalassoterapie). Iniţial, această formă de tratament era accesibilă exclusiv celor bogaţi, însă nu după mult timp au fost deschise băi publice.
Cu toate că la început băile au fost folosite exclusiv în scopuri de igienă, pe vremea lui Hipocrate (460 – 370 î.e.n.) băile sunt folosite în scopuri terapeutice. Hipocrate însuşi lansează o ipoteză referitoare la bolile vremii. El spunea că la baza fiecărei boli stă un dezechilibru al fluidelor din corp. Pentru a reechilibra balanţa, el propunea o schimbare de obiceiuri, care includea îmbăierea, transpiraţia, mersul şi masajele. Băile erau adesea combinate cu mişcarea fizică.
Sub influenţa grecilor, romanii îşi construiesc propriile băi termale în jurul izvoarelor minerale şi termale. Acestea servesc soldaţilor, fie pentru recuperare, fie doar pentru recreere. Spre deosebire de greci, care utilizau apa după exerciţiile fizice intense, romanii considerau băile mai importante decât mişcarea.
Romanii văd aceste băi ca medii de socializare, relaxare, de purificare. Le folosesc încet, încet şi în scop terapeutic. Bărbaţii frecventează „spa-ul” în general în jurul prânzului. Terapiile constau în aplicarea apei pe zonele bolnave (în special recomandate în reumatism şi boli urogenitale).
Intreg materialul poate fi citit in editia tiparita a revistei Les Nouvelles Esthetiques, numarul 50 Ianuarie-Februarie 2011, revista disponibila prin abonament.
