Generaţiile Baby-Boom, născute între 1945 şi 1975, vor atinge treptat vârste înaintate; primele dintre ele vor atinge vârsta de 65 de ani în 2010 şi 75 de ani în 2020. Astfel, în 2050, 29% din populaţie va avea 65 de ani şi mai mult, iar cei de 75 de ani şi mai mult vor ajunge la 18%.
POVESTEA UNEI EXPERIENŢE EMOŢIONANTE.
Raport al unei comunicări prezentate la Congresul Internațional de Estetică aplicată de la Paris de Michèle CHETBOUNE,Director General Juventhera, Danièle COHU, Directoare pedagogică Juventhera și coordonatoare tratamente la Spitalul Vaugirard Gabriel-Pallez, Michel MARMIN, Coordonator general de tratamente la Spitalul Vaugirard Gabriel-Pallez, Armelle SAINTON, Coordonatoare Unitate de tratamente de lungă durată la Spitalul Vaugirard Gabriel-Pallez și Lilli MIREILLE, Cosmeticiană, stagiară Juventhera.
Pentru a deschide masa rotundă și înainte de a prezenta diferiții protagoniști, Michèle Chetboune, Director General Juventhera, a citit aces-te cuvinte care au plonjat asistența într-o liniște profundă atinsă de o emoție vizibilă.
"Iubesc bătrânii, dar nu bătrânețea. Toată lumea se forțează să ajungă să îmbătrânească, dar fără să dea impresia că este bătrân. Nimeni nu iubește bătrânețea, de aceea o numim longevitate – dă mai bine. Bătrânețea sugerează declin și decrepitudine, coborârea inevitabilă, apropierea unui sfârșit irevocabil. Pentru a împrumuta o imagine biblică, întoarcerea spre țărână. Astfel încercăm să o mascăm, agățându-i cuvinte frumoase la ureche: Vârsta de Aur (L'age D'Or – în Franța, Golden Age – în America). În secolul următor, chiar și la vârsta de 100 de ani, vom muri tineri. Dar pe bătrâni societatea modernă nu îi tratează cu un exces de tandrețe. Să fim sinceri și să o recunoaștem: tinerețea este singura care contează, își crează singură cultul. Uitați-vă la produsele publicitare din lumea întreagă, întotdeauna un tânăr cu dinții strălucitori care îmbrățișează o tânără cu un corp strălucind de dorință. S-ar spune că tinerii sunt Zeii de azi: le datorăm totul, li se oferă și mai mult. De unde acest paradox: pe de o parte, medicina se încăpățânează să prelungească viața bărbaților și femeilor, dar pe de alta îi împiedicăm să se bucure de ea. Bătrânii nu au decât să stea la ei acasă, să nu mai deranjeze și să fie mulțumiți că sunt hrăniți și îmbrăcați, ținuți la căldură. Cel mult îi trimitem la soare, în Florida, la odihnă, la pensia obligatorie."
Și Michèle Chetboune evocă acest cuvânt teribil care este pensionarea. "În termeni militari semnifică retragere, înfrângere, transformând bătrânii în persoane retrase, închise. Îi lăsăm să simtă că sunt în plus, victimele unui sistem de permanentă umilire, nu pot să se simtă decât rușinați că nu mai sunt tineri. De fapt rușinați că sunt încă în viață." Amintește că în trecut lucrurile erau diferite: "Încărcat de memorie, de experiență, de învățăminte, bătrânul inspira respect, supunere, admirație și gratitudine. Bătrânețea și înțelepciunea erau sinonime. Chiar nu prea înaintat în vârstă, un înțelept se numea bătrân."
Aceste cuvinte, pentru a prezenta un parteneriat stabilit între societatea pe care o conduce și spitalul Vaugirard – Gabriel Pellez în arondismentul 15 din Paris: de mai multe ori pe săptămână, esteticiene stagiare de la școala Juventhera propun tratamente persoanelor în vârstă de la spital. Acest lucru nu este posibil decât după un training specific care durează nouă luni și care poartă numele unei mărci.
Mi-a întins mâna. I-am spus că mă voi ocupa de ea. Mi-a surâs larg și m-am simțit cucerită.
PACIENȚI CEL PUȚIN OCTOGENARI
Michel Marmin este coordonatorul general al tratamentelor la spitalul Vaugirard. Este un spital de gerontologie de 315 paturi care are diferite orientări: pe de o parte tratamente de continuitate sau de readaptare destinate pacienților victime ale accidentelor vasculare sau fracturilor, pe de altă parte, un sector de tratamente de lungă durată în care sunt primiți pacienții a căror medie de vârstă este superioară vârstei de 83 de ani și care nu mai pot rămâne singuri la ei acasă. Suferă în general de Alzheimer, demență și sunt destul de retrași în ei înșiși. "Pornind de la istoria așezământului și a politicii sale de tratament, ni s-a părut important să valorificăm imaginea de sine, ceea ce este foarte important pentru acești pacienți, pentru starea lor de bine. Am dorit, prin întâlnirile cu stagiarele de la școala Juventhera să dezvoltăm legăturile între generații " a explicat Michel Marmin. Întâlniri care merg în direcția acțiunilor întreprinse de către spital: atelier de bucătărie, organizat de ergoterapeuți, ateliere artistice cu marionetiști, clowni, dansatori, muzicieni și, în sfârșit, parteneriatul cu Juventhera.
Michel Marmin elogiază acest parteneriat. Este, după părerea sa, o acțiune care se înscrie perfect în cadrul tratamentului persoanelor în vârstă. "Această experiență cu Juventhera a fost benefică – pentru stagiare, bineînțeles – dar și pentru personalul spitalului, care participă la aceste acțiuni și, mai ales, pentru pacienții noștri, cărora acest fapt le crează un spațiu de confort și comunicare." În sfârșit, consideră că acest lucru conferă o altă dimensiune tratamentelor, favorizând întâlnirile cu exteriorul. Ceea ce este extraordinar pentru el "este atingerea esteticienelor". "Pacienții au o reacție. Chiar și cei sau cele care sunt foarte închiși, de obicei nu vorbesc, după un tratament cosmetic încep să surâdă sau să râdă. Este foarte important pentru viața lor cotidiană."
Armelle Sainton, coordonatoarea unității de tratament a spitalului, a descris "spațiul de tandrețe" constituit în cadrul așezământului. "Este un spațiu unde există muzică, parfumuri datorită uleiurilor esențiale, o baie cu ultrasunete... Această baie, de exemplu, ne permite să oferim persoanelor atinse de tulburări comportamentale foarte puternice, uneori chiar cognitive, cu care comunicarea ca și simplu contact, este dificilă, un moment de tandrețe. Reușesc să se destindă, să se calmeze și se "opun" mai puțin tratamentelor: acest lucru facilitează comunicarea verbală, dar și apropierea personalului medical." Pentru Armelle Sainton, munca esteticienelor "permite să reunească corpul și spiritul acestor persoane care au o imagine de sine puțin devalorizată."
TRATAMENTELE, O ANIMAȚIE PRECUM MUZICA SAU CLOWNII
Pentru Danièle Cohu, directoare pedagogică la Juventhera, tratamentele care sunt practicate de către stagiare nu au fost alese la întâmplare. "De la prima noastră întâlnire cu echipa de încadrare și tratamente a spitalului Vaugirard, m-am preocupat de punerea în practică a unei acțiuni de înfrumuseţare și refacere a persoanelor în vârstă și foarte în vârstă. Am fost formate de echipa de infirmiere, pentru că este o lume pe care a trebuit să o descoperim și pentru care a trebuit să ne pregătim. Ne-am dat seama că în gerontologie și în geriatrie, estetica nu poate fi practicată în același mod ca și în institut. Am ținut cont de acești parametri și am organizat tratamente cu stagiarele noastre care au fost aplicate în mediul dat." Aceste tratamente reprezintă adevărate animații pentru persoanele în vârstă care vin la ședințe ca și cum ar participa la o după-amiază muzicală. "Este o animație suplimentară și pentru noi este un adevărat mijloc de comunicare prin atingere, ascultare. Acest lucru permite să avem cu persoana tratată un moment intim foarte privilegiat, pe care uneori echipele de îngrijire, foarte solicitate de prestațiile lor, nu le mai pot oferi. Esteticienele o fac foarte bine datorită tinereții și entuziasmului lor și îți dai seama că aceste momente de confort se bazează pe ascultare, destindere, tandrețe și jovialitate. Am văzut domni ridicându-se, schițând un mic pas de dans, îmbrățișându-le la ieșire... Este un schimb de experiență foarte special". Un timp de relaxare pentru a se putea privi.
TRATAMENTE ADAPTATE FIECĂRUI PACIENT
Tratamentele practicate sunt adaptate fiecărui pacient și scopul principal este să se destindă. "Sunt persoane care nu se lasă ușor atinse.
Atunci învățăm să intrăm în contact cu ele strângându-le mâna, aplicându-le tratamente ale feței, decontractându-le masa musculară, ceafa în special, țeapănă uneori..." explică Daniele Cohu. De asemenea, tratamentele de manichiură sunt cele mai apreciate. "le atingem, le luăm mâna, le-o ținem într-a noastră, este o posibilitate de contact extraordinară."
Dar, înainte de a începe această operațiune, o conferință a fost organizată la spital și toată echipa a făcut o vizită. Unele esteticiene au renunțat, pentru că nu au suportat atmosfera din spital.
De aceea, așa cum sublinia Michel Marmin, această acțiune nu este organizată decât cu stagiare voluntare. "Mediul spitalicesc nu este ușor de abordat: există câteva precauții care trebuiesc luate. Training-ul presupunea și o secțiune clinică, medicii spitalului au participat la program și au descris diferitele boli care sunt tratate în spital, cu dimensiunea pe care o implică diferitele patologii și cunoștințele necesare pe care le implică. A doua parte a training-ului, mai practică, conținea viața spitalului, descoperirea lui, astfel încât stagiarele să conștientizeze în ce mediu se află, mediul în care vor evolua ulterior. Au fost, de asemenea, prezentate regulile de igienă care trebuiesc urmate."
O EXPERIENȚĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ CU PERSONALUL MEDICAL
Armelle Sainton a revenit cu detalii asupra comunicării interne în jurul acestui spațiu de "frumusețe, sănătate, tandrețe". "Am discutat cu tot personalul medical, pentru că cererea vine și din partea lor. Pe de altă parte, o dată pe trimestru se întrunește consiliul rezidenților și cu această ocazie i-am informat despre acest proiect. Familiile au fost informate prin comunicare scrisă."
Practic, esteticienele sunt instalate la fiecare etaj al spitalului. Persoanele în vârstă vin să se programeze individual sau înștiințează personalul medical de acest lucru. Adesea esteticienele vin să le caute. Atunci când nu sunt autonome, infirmierele servesc de intermediar, dar în toate cazurile, este indispensabil ca persoanele să accepte să primească tratamentul.
Dacă este dificil să ne aventurăm pe terenul efectelor terapeutice ale acestor tratamente, este evident că diferențe notabile s-au constatat la nivelul comportamentului bolnavilor. "Persoana în vârstă are, cu tinerii, o relație în oglindă. Aceasta îi permite să vadă o femeie care se ocupă de o altă femeie și acest lucru îi valorizează imaginea. Când le facem toaleta acestor femei nu le propunem întotdeauna o oglindă: au puțin timp la dispoziție să se privească. Atunci când o fac, oglinda le trimite către o imagine puțin veștejită, din cauza timpului... chiar dacă este foarte frumoasă, căci aceste persoane sunt adevărate surse de bogăție spirituală" spune Armelle Sainton. Continuă "Cu esteticienele dispun de un timp de relaxare pentru a putea să se privească mai ușor în oglindă... Datorită acestor tratamente, putem să regândim tratamentul nostru și să înțelegem cum percepem ființa umană".
O EXPERIENȚĂ BOGATĂ ȘI UMANĂ
Lilli Mireille face parte dintre esteticienele care au acceptat să participe la această experiență. Studiul "extins și variat" pe care l-a primit la școală i-a permis să se implice în cadrul spitalului Vaugirard. A descris o experiență "bogată și umană", cu paciente care sunt atât de afectate fizic, încât nu se mai pot deplasa. "Atunci când îi atingem blând, când le aplicăm tratamente faciale, masaj, relaxare, chiar dacă nu vorbesc, ne privesc și simțim că în sufletul lor ceva se desprinde datorită gestului nostru."
Își amintește de această doamnă de 80 de ani care era frumoasă, dar care se mișca greu. "M-a ținut de mână. I-am spus că mă voi ocupa de ea. Mi-a surâs larg și m-am simțit cucerită. Odată tratamentul terminat, avea fața surâzătoare, s-a agățat de mine, mi-a zâmbit larg și am înțeles că tocmai făcusem ceva extraordinar."
Tânăra esteticiană lucrează la etajul la care se află pacienții victime ale tulburărilor de comportament. Dacă la început nu credea că va fi la înălțime, azi nu și-ar ceda locul pentru nimic în lume. "Când fac un tratament, sala se umple și pacientele vin să mă ajute, înmânându-mi produse; nu vorbesc întotdeauna, dar participă la ceea ce fac. Unele încep să cânte, altele îmi spun povești. Acest lucru te încarcă de energie." Cu atât mai mult cu cât aceste tratamente au o consecință terapeutică, deoarece, după fiecare tratament, se redactează un raport asupra reacțiilor bolnavilor, dacă au fost calmi sau dimpotrivă... acesta este înmânat direcțiunii spitalului și personalul medical îl folosește.
CONCLUZII
Michel Marmin constată că astăzi spitalul nu ar putea să se dispenseze de această operațiune. "Este o aventură pe care o trăim zi de zi și în ceea ce privește evoluția unor pacienți, acest spațiu de tandrețe și starea de bine pe care le-o transmit esteticienele au devenit indispensabile. Pentru noi apoi tratamentele sunt mai ușor de administrat. Jos pălăria... "
