Apropo de efectele bacteriilor asupra pielii, cu siguranţă că v-aţi pus câteva întrebări: este normală prezenţa florei bacteriene? Este periculoasă? Cum să mă protejez? Prea multă igienă poate dăuna? Iată răspunsurile la întrebările voastre în acest articol.
O piele sănătoasă nu înseamnă o piele sterilă. Din contră, fiecare centimetru pătrat de suprafaţă epidermică este "colonizat" de câteva sute de bacterii, derivate din zeci de specii. Aceste bacterii provin din mediul înconjurător: aerul pe care îl respirăm, obiectele pe care le atingem, alimentaţia, etc. Bacteriile trăiesc şi se înmulţesc pe straturile cele mai superficiale ale pielii datorită substanţelor produse de către corp, precum celulele moarte şi sebumul, ce le servesc ca hrană. Bacteriile consumă numai elementele inutile şi secundare ale organismului ce le găzduieşte, fără să atace niciodată structurile sale constitutive. Trăiesc pe piele fără să o afecteze şi formează aşa-zisa "floră rezidentă".
Bacteriile riscă să infecteze pielea?
În ceea ce priveşte flora rezidentă, dacă pielea este intactă şi dacă bacteriile rămân la suprafaţă, răspunsul este "nu". Pe lângă flora rezidentă, există şi o "floră ocazională", alcătuită din germeni prezenţi în mediul ambiant, care, pentru creştere, au nevoie să se fixeze pe piele, dezvoltându-se în detrimentul organismului ce îi găzduieşte. Aceşti germeni, pentru a se hrăni, nu se mulţumesc cu substanţele pe care corpul le elimină în mod normal, ci consumă elemente vitale, de exemplu celule. Agresând pielea, germenii provoacă boli (impetigo), de unde şi numele de "germeni patogeni". Funcţia cea mai interesantă a "bacteriilor bune" ale florei rezidente este prevenirea colonizării pielii de către germenii patogeni.
Cum se poate proteja pielea de bacteriile nocive?
Flora rezidentă participă la sistemul de apărare antibacterian, pentru că intră în competiţie pe plan "geografic" (pe zone) şi alimentar, cu flora ocazională: la nivel "geografic", pentru că ocupă exact aceleaşi locuri de fixare ale agenţilor patogeni îi împiedică să se infiltreze; la nivel "alimentar", pentru că foloseşte substanţele nutritive necesare dezvoltării agenţilor patogeni. Flora rezidentă ajută la întărirea sistemului imunitar al organismului, jucând rolul de "antrenor" al sistemului imunitar. Anumite bacterii ale florei rezidente au caracteris-tici asemănătoare cu cele ale germenilor patogeni şi stimulează sistemul imunitar care, obişnuit să producă anticorpi împotriva bacteriilor inofensive, va fi dotat cu "arme" ce îi permit contracararea unei eventuale infecţii cauzate de germenii patogeni. Flora prezentă în mod normal pe piele este capabilă să secrete substanţe specifice pentru inhibarea dezvoltării germenilor ocazionali şi chiar să-i ucidă, ca un fel de antibiotic natural.
Bacteriile bune ale florei rezidente permit menţinerea unui pH cât mai apropiat posibil de 5,5, favorabil creşterii lor, dar suficient de scăzut pentru a se opune florei patogene.
De ce trebuie respectat pH-ul pielii?
Compoziţia florei rezidente are o strânsă legătură cu mediul cutanat pe care se dezvoltă, de exemplu, cantitatea de sebum, compoziţia sebumului şi starea suprafeţei epidermice. Această compoziţie diferă în funcţie de sex, de vârstă şi de partea corpului în cauză. Temperatura şi umiditatea pot afecta flora în funcţie de ţara în care trăim, de sezonul climatic şi de alimentaţie. Un regim alimentar sărac sau neechilibrat, poate altera ambientul cutanat şi poate slăbi sis-temul imunitar: rezultatul poate fi o slăbire a apărării cutanate. În ciuda acestor factori de variaţii, există un echilibru de concurenţă pe suprafaţa epidermică între bacteriile bune ale florei rezidente şi cele rele ale florei ocazionale. Secretul menţinerii acestui echilibru are o strânsă legătură cu pH-ul. Un pH de 5,5 este îndeajuns de scăzut pentru a limita creşterea infecţiilor, dar suficient de ridicat pentru a nu se opune creşterii florei rezidente. Un pH prea acid va fi nociv pentru infecţii şi pentru flora rezidentă, în timp ce un pH prea ridicat, prea puţin acid, permite dezvoltarea tuturor organismelor, mai ales a germenilor patogeni. Un produs pentru spălare corespunzător este cel care ajută la eliminarea unei părţi importante a florei prezente pe suprafaţa pielii. Cu un produs care are un pH necorespunzător, echilibrul ecosistemului cutanat se dereglează: în momentul recolonizării pielii, flora ocazională se va putea fixa pe epidermă şi va prolifera, provocând sensibilitate, inflamaţii cutanate, sau chiar infecţii.
De ce se spune că excesul de igienă este negativ?
Pe lângă problematica dezechilibrului florei cutanate, la sfârşitul anilor '80, a apărut teoria igienei. Această teorie explică, într-o formă simplificată, că la acei copii care au crescut într-un mediu prea aseptic, departe de orice expunere bacteriană, o parte a sistemului lor imunitar este prea puţin stimulată. Această parte săracă în "inamici", va căuta alte ţinte şi va stimula reacţii de apărare împotriva elementelor non patogene ale ambientului natural al individului, ducând la apariţia alergiilor alimentare sau respiratorii, dar mai ales cutanate. Frecvenţa dermatitelor atopice trece de la 3-4% în anii '60 la circa 15% în anii '80, cu o creştere de aproape 500%.
Circa 85% dintre aceste alergii se manifestă în primii cinci ani de viaţă. Creşterea este direct proporţională cu scăderea drastică a bolilor infecţioase (holera, tuberculoza, hepatita A) în cursul aceleiaşi perioade. În mod invers, în prezenţa expunerii bacteriene, sistemul imunitar, mobilizat în lupta împotriva adevăraţilor agenţi patogeni, nu slăbeşte în faţa acestor "falşi inamici". Acesta este cazul familiilor numeroase care trăiesc în zonele rurale. O bună igienă constă în a trăi într-o ambianţă curată, dar nu aseptică.
Pielea, datorită florei sale, ştie să-şi gestioneze propria imunitate. Cea mai bună calitate a unui produs de curăţare este aceea de a purifica, alterând cât mai puţin posibil acest mod de funcţionare.
Piele sensibilă (uscată, normală, grasă): toate tipurile de piele pot fi afectate
Pielea sensibilă reprezintă o problemă răspândită ce afectează 50% dintre femei şi 30% dintre bărbaţi. Printre femeile care declară că au pielea sensibilă, jumătate dintre ele au o piele uscată, 35% au pielea normală, iar 11% au o piele mixtă sau grasă.
Pentru apărarea pielii sensibile, trebuie să-i protejăm şi să-i întărim scutul antibacterian.
Pielea are un scut de apărare natural împotriva bacteriilor fiziologice care împiedică dezvoltarea bacteriilor patogene (de exemplu Staphylococcus aureus), ce atacă pielea. Toate aceste bacterii luptă încontinuu pentru menţinerea unui echilibru acid şi a unui pH fiziologic cutanat stabil la 5,5: sistemul imunitar natural al pielii fiind, prin urmare, activ. Folosirea produselor pentru igienă personală cu un pH prea diferit faţă de cel fiziologic, destabilizează sistemul protector.
Pielea se apără mai puţin eficient iar bacteriile agresive reuşesc să se fixeze pe suprafaţa epidermică. Epiderma reacţionează şi apar simptomele sensibilizării, cu atât mai precoce şi mai puternice cu cât pielea este mai sensibilă.
