IN ULTIMII ANI, OBEZITATEA VISCERALA SAU ANDROIDA A FOST ASOCIATA CU UN RISC CARDIOVASCULAR MULT MAI RIDICAT FATA DE CEL PROVOCAT DE OBEZITATEA GENERALA. DISPUNEREA TESUTULUI ADIPOS JOACA UN ROL IMPORTANT IN CADRUL EVALUARII RISCURILOR LEGATE DE EXCESUL PONDERAL SI OBEZITATE. EXISTENTA UNUI EXCES DE TESUT ADIPOS INTRAABDOMINAL POATE REPREZENTA UN INDICATOR MAI BUN AL RISCULUI CARDIOVASCULAR DECÂT IMC-UL.
O crestere permanenta a nivelului glucozei in sânge si a insulinei pot provoca, in timp, o rezistenta la insulina (zaharul nu mai poate patrunde cu usurinta in celule pentru a fi oxidat). Consecintele directe sunt imbatrânirea prematura a organis-mului, hipertensiune, boli coronariene, precum si arteroscleroza. Raportul glucoza/ insulina trebuie sa fie reglat cât mai bine pentru a va mentine sanatatea, pentru a avea energie, a arde grasimile si a creste masa musculara. Astfel, va veti prelungi viata si veti reduce riscul aparitiei bolilor asociate batrânetii.
Spre deosebire de alti hormoni, care scad odata cu inaintarea in vârsta, la majoritatea persoanelor, nivelul insulinei creste odata cu vârsta. Tesuturile (ficatul, muschii si celulele adipoase) care reac-tioneaza la insulina, pentru a scadea cantitatea de zahar din sânge, devin din ce in ce mai rezis-tente la actiunea acesteia. Consecinta metabolica directa a acestui fapt e reprezentata de activitatea crescuta a pancreasului, care secreta din ce in ce mai multa insulina pentru a mentine o cantitate normala de zahar in sânge. Acest fenomen este denumit „pseudo-diabetul batrânetii".
Pentru a putea pastra o stare de sanatate optima si a intârzia procesul de imbatrânire, cel mai important este sa mentinem sensibilitatea la insulina la un nivel constant. Adevaratul secret este acela de a mentine in sânge o cantitate moderata de insulina si de zahar, si mai ales ca aceste cantitați sa fie stabile. O hipersecretie de insulina este necesara numai dupa un efort fizic, cu scopul de a reincarca muschii cu glicogen (zahar stocat in tesuturile musculare).
INDEXUL GLICEMIC SI INCARCATURA GLICEMICA
Cei doi factori principali ce provoaca excesul de insulina
Exista numerosi factori care provoaca excesul de insulina, dar cei mai importanti sunt inactivitatea fizica si excesul de hidrati de carbon (zaharuri) in alimentatie si, in mod deosebit, alimentele care au un index glicemic ridicat, cum ar fi: cartofii, bananele, pâinea alba, produsele de patiserie, sucurile carbogazoase, sucurile de fructe etc. Zaharurile continute in aceste alimente trec relativ repede in sânge si provoaca o crestere rapida a cantitatii de zahar din sânge si a insulinei. Energia provocata de aceste alimente este una de scurta durata, facând repede loc unei stari de oboseala si de sfârseala, care te determina sa manânci din nou.
Principalii factori responsabili de rezistenta la insulina (insulino-rezistenta)
• Alimentatia bogata in grasimi saturate (carne grasa, unt etc.)
• Alimentatia bogata in glucide (pâine, aluaturi, orez, sucuri carbogazoase, cartofi etc.), care provoaca o incarcatura glicemica ridicata
• Alimentatia saraca in proteine (carne slaba, peste, legume, oua etc.);
• Alimentatia saraca in fibre (vegetale, cum ar fi fructele si legumele);
• Deficitul de acizi grasi Omega-3 (peste provenit din marile reci, ulei de in, nuci etc.);
• Deficitul de minerale si vitamine (calciu, crom, vanadiu, magneziu, vitamina A, zinc, carotenoide etc.);
• Sedentarismul;
• Excesul de stres negativ;
• Excesul de nicotina;
• Excesul de alcool.
INDEXUL GLICEMIC SI INCARCATURA GLICEMICA
Indexul glicemic al alimentelor
Potentialul glicemic al fiecarei glucide (zahar) este definit de indexul glicemic, descoperit inca din 1976. Indexul glicemic (IG) al unui aliment ne ofera informatii despre cresterea cantitatii de glucoza in sânge (glicemie), indusa de alimentul respectiv. Il putem estima comparându-l cu glucoza pura ca element de referinta, care are un IG egal cu 100.
Indicele glicemic si scaderea in greutate
In teorie, alimentele cu un indice glicemic scazut elibereaza mai lent zaharul in sânge, determinând astfel o eliberare de insulina mai putin importanta. Insulina este eliberata ca raspuns la cantitatea de glucoza prezenta in sânge. Ea permite transportul glucozei in celulele muschilor sau in celulele grase, cu scopul de a produce sau a stoca energie. Fara insulina, cantitatea de glucoza din sânge ar creste excesiv si ar provoca hiperglicemia. Insulina este, in principal, un hormon de stocare. Scopul sau principal este acela de a stoca substantele nutritive in corpul nostru. Ea nu stocheaza numai glucoza, ci si proteinele si grasimile alimentare. Este important sa subliniem faptul ca un nivel crescut de insulina impiedica organismul sa arda rezervele de grasime.
Indicele glicemic, o abordare insuficienta?
In ciuda popularitatii sale, indicele glicemic nu poate sa echilibreze de unul singur cantitatea de zahar din sânge si nivelul insulinei din organism, deoarece teoria indexului glicemic nu tine cont de cantitatea de zaharuri sau de hidrati de carbon ingerata. Cantitatea de glucide ingerata in timpul unei mese va determina nivelul glucozei din sânge si, prin urmare, si cantitatea de insulina necesara pentru a scadea acest nivel al zaharului din sânge.
Incarcatura glicemica
Inca din 2001, cercetatorii din cadrul celebrei institutii Harvard Medical School din Boston folosesc termenul de „incarcatura glicemica". Acesta ne permite sa facem o estimare mult mai precisa a cresterii substantiale a nivelului de zahar in sânge, dupa ingestia de alimente care contin zaharuri. Trebuie precizat ca aceasta abordare a fost dezvoltata mai intâi de Dr. Barry Sears, cel care a conceput programul nutritional „Zone", in SUA, in anul 1985.
Pentru a intelege felul in care alimentele influ-enteaza nivelul glicemiei (nivelul de zahar din sânge), trebuie sa luati in considerare simultan doi factori: fie cantitatea de hidrati de carbon si indicele glicemic al alimentului, fie cantitatea de zaharuri prezente in alimentele consumate si viteza de absorbtie a acestora.
Pentru a ilustra acest lucru, iata câteva exemple.
In ciuda faptului ca indexul glicemic al anumitor alimente este mai ridicat, incarcatura glicemica poate fi mai scazuta, in functie de cantitatea de glucide continuta de portia consumata din alimentul respectiv, sau invers, daca indexul glicemic este mai scazut, incarcatura glicemica poate fi mai ridicata. Din aceasta cauza, incarcatura glicemica are o importanta foarte mare si se distinge clar de indexul glicemic in sine.
Câteva reguli pentru optimizarea cantitatii de zahar din sânge si a insulinei:
1) Nu mâncati niciodata prea mult la o singura masa. Orice exces alimentar este transformat in grasime corporala. Nu petreceti prea mult timp la masa.
2) In cazul in care stati prea mult timp fara sa mâncati, „canibalizati" tesuturile musculare. Atunci când organismul constata ca este lipsit de hrana, secreta in cantitate mare o enzima – lipoproteina lipaza – care favorizeaza stocarea grasimii. Nu trebuie sa sariti peste mese. Consumarea alimentelor (fructe si legume) de sezon este importanta deoarece acestea aduc vitaminele si mineralele necesare in cantitati mai mari in functie de nevoile momentului.
3) Consumul de proteine si grasimi in timpul unei mese diminueaza rapiditatea procesarii glucidelor in glucoza, fapt care duce la evitarea hiperglicemiei post-prandiale si, in consecinta, la o crestere prea mare a nivelului insulinei.
Fibrele micsoreaza, de asemenea, absorbtia zaha-rului (fructe si legume bogate in fibre, care au o incarcatura glicemica slaba).
4) Utilizati acizii grasi din uleiuri si suplimente. Acizii grasi nu pot fi produsi de organismul dumneavoastra si sunt necesari in numeroase procese fiziologice. Lipidele sunt necesare pentru reglarea nivelului de zahar si o cantitate adecvata este necesara pentru utilizarea grasimilor corporale. Se recomanda, de asemenea, o mica cantitate echlibrata de acizi grasi Omega-6 si Omega-3 (intr-un raport maxim de 4:1) la fiecare masa.
5) Consumati cu moderatie alimentele cu index glicemic ridicat si favorizati consumul de alimente cu indice glicemic scazut, pentru a controla nivelul de insulina. Trebuie sa combinati consumul de proteine si grasimi pentru a stabiliza productia de insulina. Incercati sa nu utilizati numai glucide propriu-zise, cu exceptia fructelor cu indice glicemic scazut si bogate in fibre.
6) Controlati cantitatea de glucide. Vechile recomandari ale USDA (Departamentul American de Agricultura), referitoare la hidratii de carbon sunt prea ridicate.
7) Evitati prepararea excesiva la foc a alimentelor. In afara pierderii mineralelor si a vitaminelor, fierberea intensiva a unui aliment glucidic va determina cresterea indicelui glicemic si, in consecinta, a glucozei plasmatice, precum si raspunsul la insulina.
8) Suplimentati-va alimentatia pentru a diminua rezistenta la insulina: crom, acid lipoic, Omega-3 (uleiul de peste), coenzima Q10, silimarina (laptele de ciulin).
9) Faceti regulat exercitii fizice. Practicarea unei activitati fizice adaptate si regulate imbunatateste metabolismul. Consecintele directe ale unei activitati fizice sunt o scadere a grasimilor corporale si o crestere a masei musculare. Acestea atrag si o scadere a rezistentei la insulina, prin urmare mai putina insulina si mai putine riscuri pentru sanatate.
CONCLUZII
Niciun medic nu poate ramâne indiferent, constient fiind de existenta sindromului metabolic, a diferitilor parametri care il compun si a consecintelor morbide pe care le antreneaza. Prezenta unui exces de tesut adipos intraabdominal poate reprezenta un indicator mai bun al riscului cardiovascular comparativ cu IMC-ul.
Pentru a obtine o posibila ameliorare a pronosticului cardiovascular trebuie redusa glicemia, diminuata in mod direct rezistenta la insulina si trebuie combatuta inflamatia vasculara.
