Interviu realizat de Carmen Okabe
cu pianistul și compozitorul Roberto Santucci

ASTAZI VOM VORBI CU ROBERTO SANTUCCI DESPRE EFECTELE POZITIVE PE CARE LE ARE MUZICA ASUPRA MINTII UMANE. ACUM CATIVA ANI, PRINTR-O IMPREJURARE FERICITA, AM INTRAT IN CONTACT CU MUZICA LUI ROBERTO SANTUCCI. IMI VORBISE DESPRE EL SI MUZICA LUI UN ALT PRIETEN DRAG, TERAPEUT, CARE UTILIZEAZA IN MOD CURENT MELOTERAPIA IN TRATAMENTELE SALE, CU REZULTATE FANTASTICE IN RECUPERAREA PSIHO-MOTORIE.

Carmen Okabe: Draga Roberto, esti cunoscut in toata lumea pentru muzica extraordinara pe care o compui, definita de critici drept „New Age Classic”. Imi poti explica de ce este cautata si folosita ca meloterapie in atatea spitale si centre benessere, atat in Italia, cat si in strainatate?

Roberto Santucci: Eu am o relatie foarte profunda cu muzica mea, ea se naste dintr-o alaturare perfecta de imagini, emotii, pasiuni, culori, parfumuri si energii, invaluite intr-o boare de erotism. Un chip, un peisaj, in mod special marea, mereu schimbandu-si culoarea, o reflexie a luminii, un obstacol, trandafirii (Rosa este si titlul primului meu album), toate imi permit sa dau o reprezentare a lumii mele interioare si sa comunic ceea ce sunt, prin intermediul muzicii. Cand mi se intampla ca o situatie aparte, o imagine, sa ma surprinda emotional, se declanseaza ceva in mine, ceva ce nu reusesc sa descriu, si totul devine... o insiruire de note muzicale care se articuleaza intre ele si asa se naște muzica mea, vibrand in aer, perceputa, de cine o asculta, cu semnificatia justa.

C. Okabe: Imi pomeneai marea... marea ta... de la ea iti vine forta aceasta magica ce traieste in muzica ta?

R. Santucci: Fara indoiala, marea imi da forta, e o energie pe care o simt inlauntrul meu, congenitala. De multe ori ma asez pe o stanca, pe mal si, dupa ce fixez indelung, la nesfarsit, apa, se nasc niste melodii pe care multi le considera partituri „marine” fascinante.

C. Okabe: Cand simti nevoia sa compui? Vreau sa spun, ai anumite ore din zi sau din noapte care iti sunt propice actului creatiei? Esti mai „motivat” sa compui in momente de fericire sau de tristete?

R. S.: Nevoia de a compune o simt mai ales la ore nocturne, cand pasiunea invadeaza simturile. Iti va parea straniu, dar in putinele momente de tristete, muzica mea devine mai directa si mai vibranta. Momentele de fericire sunt foarte multe si fiecare imi da o diversitate de trairi psihologice.

C. Okabe: Ai trac, emotii, cand esti in fata publicului sau esti atat de acaparat de pianoforte, incat uiti de publicul tau?

R. S.: Am incetat sa-mi fie teama de public dupa ce am terminat studiile la Conservator. Acum publicul este o necesitate vitala pentru mine, il iubesc. Cu fiecare aparitie discografica, ma refer si la Rosa, si la Leggenda di Ophelia, incerc sa exprim dragostea pe care o port publicului. Anul trecut, de Craciun, am avut dorinta de a oferi un dar de suflet publicului meu si asa a iesit albumul Atlantide sommersa, un bestseller muzical.

C. Okabe: Am ascultat si continui sa ascult muzica ta si, de fiecare data, imi creeaza o emotie noua, ma exalteaza si imi transmite o stare de liniste interioara. Poti sa imi explici motivul pentru care atat de multi doctori si terapeuti au hotarat sa aleaga muzica ta pentru terapie?

R. S.: Asta n-as sti sa-ti explic, nu sunt medic, nu am competente in materie, dar cred ca raspunsul este exact in ceea ce tocmai mi-ai spus: ”liniste interioara”. Eu pot doar sa iti povestesc cum a inceput totul: in ianuarie 2004, dupa un concert la Bruxelles, am fost abordat de cativa medici care fusesera in sala, printre ei și dr. Mirelle Geerts. Acesti medici mi-au propus sa foloseasca muzica mea ca terapie de relaxare, calmare, in spitalele de unde veneau. De aici a pornit totul, ei au facut diferite teste, si acum, dupa cativa ani, muzica mea a fost adoptata de catre multe centre specializate, nu numai in Italia, ci si in strainatate. Sunt foarte fericit ca muzica mea produce efecte benefice si poate aduce alinare celor in suferinta, cu probleme de sanatate.

C. Okabe: Multumesc, Roberto, continua sa scrii aceasta muzica minunata. Este nemaipomenit sa iti poti ajuta semenii fara molecule farmaceutice, care, se stie, in timp au si efecte secundare nedorite. Eu iti multumesc si pentru oportunitatea pe care o dai, prin intermediul revistei noastre, celor din Romania, terapeutilor in primul rand, sa aiba acces la albumele tale. Sper sa inteleaga aceasta sansa si sa profite de ea, pentru a bucura pacientii si pe toti cei care au nevoie de relaxare. Sper sa te putem asculta in curand si in Romania, live in concert. Pana atunci, invit cititorii nostri sa asculte albumele tale.