Interviu cu Jean Clauteaux, director L'Oréal Professionnel realizat de Carmen Okabe.

"Trebuie să dezvoltăm creativitatea, nu numai să preluăm ce a fost făcut la New York sau Londra, trebuie să inventăm modelul "made in Romania", şi, nu în ultimul rând, trebuie să acţionăm".

Carmen Okabe: Nu cred că mai există cineva din sectorul estetic în România care să nu fi auzit de tine în aceşti 4 ani, dar, pentru cei care, poate, nu te cunosc ca om, spune-ne câteva cuvinte: de unde, când şi cum a început pasiunea ta pentru frumuseţe ?
Jean Clauteaux: Cred că începuturile sunt legate de pasiunea mea pentru viaţă, de energia pozitivă. În primul rând, pentru mine personal, frumuseţea înseamnă comunicare, înseamnă relaţii între oameni, înseamnă, bineînţeles, partea vizuală, dacă vorbim un pic filozofic, înseamnă şi o parte psihologică, internă, mens sana in corpore sano, înseamnă frumuseţe interioară, dar într-adevăr, sincer, înseamnă comunicare. Frumuseţea este în primul rând un cod pentru a comunica între oameni, cum eşti îmbrăcat, prezentabil, dacă ai vreun sens cultural, legat de estetica corpului şi legat de cum arată cineva pentru a recepţiona şi a emite un mesaj. Frumuseţea este un mesaj legat de human being, de factorul uman. Putem vorbi despre frumuseţe la nivelul naturii sau la nivel animal, dar e ceva universal. Pentru mine personal, înseamnă comunicare. Cum îţi spuneam, încă din 1930 se vorbea tot despre a îmbunătăţi frumuseţea, pentru a ameliora comunicarea între oameni. Frumuseţea este un fel de primă abordare fără cuvinte între oameni.

Carmen Okabe: Ştii că prima impresie despre o persoană ţi-o creezi în primele 30 de secunde, înainte ca cineva să deschidă gura, ceea ce vezi este de impact... Ai o colecţie impresionantă aici la tine în birou. Ai adus astea din toate călătoriile tale? De când colecţionezi obiecte, cărţi legate de istoria frumuseţii?
Jean Clauteaux: Acum 15 ani am început să colecţionez, iar ce vezi aici reprezintă o mică parte din cele aproximativ 3000 de obiecte colecţionate. Am început cu nişte poze de saloane din anii 1900, 1920, a fost la început un hobby care a devenit apoi cercetare, practic despre „ADN-ul" frumuseţii.
Anecdotic, am fost la un târg de antichităţi de o zi, în Bucureşti şi am găsit o colecţie de reviste care se numesc „Trup şi suflet" şi care au existat în România în anul 1936, iar pe fiecare copertă este o femeie frumoasă din România de pe vremuri. Dar, când să citesc, mergând la detalii de trup şi suflet, vedem că practic România este o ţară unde frumuseţea a avut o importanţă fundamentală. De asemenea, am găsit cartea „Coaforul", din 1941, unde putem citi nişte lucruri despre România mai evoluate decât astăzi. Înseamnă că profesia noastră, la nivelul general, are un ADN, unul social, cine lucrează în domeniul frumuseţii are un rol civic, social, în psihologie, design, vedem nişte lucruri despre tehnologie – ex. când ne uităm la un catalog din 1917, se inventaseră nişte maşini pentru estetică, pentru a rezolva problemele pielii, dar respectiva maşină nu intra în contact cu corpul uman. Pe vremuri maşina era folosită ca un ajutor, în spatele ei găsindu-se factorul uman. La nivelul esteticii, sau la rezolvarea problemelor de dermatologie, când ne uităm în trecut avem curiozităţi şi elemente de informaţie care ne-au ajutat foarte mult pentru a construi viitorul. De asemenea, am găsit idei care au fost dezvoltate în domeniul frumuseţii, la nivelul educaţiei, la nivelul tehnologiei produselor şi servicii care au fost dezvoltate în plină marea criză din 1921-1929, iar acestea sunt destul de potrivite pentru criza actuală.

Carmen Okabe: Care a fost parcursul celor 15 ani? Dintotdeauna ai fost cu L'Oréal?
Jean Clauteaux: Am început cu Universitatea de literatură, am fost jurnalist timp de 2 ani, apoi am fost abordat de un salon de coafură din sudul Parisului, în sectorul 14, am lucrat la scafă un an. Am lucrat, am făcut şi studii de master, dar mi-a plăcut atât de mult relaţia cu clienţii... La scafă este o comunicare fără cuvinte...

Carmen Okabe: Masajul scalpului...
Jean Clauteaux: Da, bineînţeles. Acolo am fost sensibilizat. Apoi am lucrat din nou ca jurnalist freelance la Cosmopolitan, unde directoarea m-a pus în contact cu L'Oréal, şi aşa am fost angajat în 1997, am intrat ca reprezentant de vânzări la L'Oréal, am fost trimis în Venezuela, am început acolo. Am două naţionalităţi, sunt venezuelean şi francez. Acesta a fost începutul.

Carmen Okabe: În România ultimilor ani, cine spune L'Oréal, spune Jean Clauteaux. Cred că ai reuşit să faci, într-un fel, mult mai mult pentru L'Oréal Professionel decât predecesorii tăi, pentru că ai învăţat româneşte cu mare uşurinţă şi te-ai apropiat foarte mult de cei care lucrează cu produsele. Am văzut că ai o relaţie foarte apropiată cu mulţi dintre coafori. Pot să te înţeleg foarte bine, pentru că îţi lipsea munca directă cu publicul şi cu clientul, beneficiarul serviciului complet, dar şi pentru că, aşa cum spuneai la începutul interviului, comunicarea este foarte importantă. Cred că celui care va veni în locul tău îi va fi destul de greu să te egaleze. Ce îi doreşti celui care va veni în locul tău?
Jean Clauteaux: Mulţumesc. Regula jocului este că partea profesională L'Oréal a început doar în urmă cu 5 ani în România, începutul l-a făcut Emmanuel Justin, care a construit partea brand-power, relaţia cu presa, cu moda.

Carmen Okabe: Emmanuel Justin avea alt stil.
Jean Clauteaux: Da, fiecare are un alt stil. Ceea ce facem noi la L'Oreal sau la alte firme este o aventură umană. Împreună cu o strategie foarte clară, fiecare face cum poate, fiecare cu personalitatea lui. E legat şi de timp, prima perioadă cu EJ a fost de 2 ani si jumătate, acum mergem la 4 ani, e clar că factorul de limbă e destul de important. A fost şi o perioadă foarte interesantă în România la nivelul general de dezvoltare. S-au deschis multe saloane noi, s-a renovat şi reţeaua saloanelor Igiena, aceasta fiind părintele saloanelor din România. UCECOM, şcoala naţională de coafură, s-a dezvoltat foarte mult, şi într-adevăr, pentru următorul responsabil L'Oréal România, priorităţile vor fi proximitatea şi comunicarea. Intrăm într-o perioadă de mare schimbare economică şi în ceea ce priveşte consumul. Hiperconsumul s-a terminat. Apa s-a retras, şi acum poate fi o maree normală sau un tsunami. Suntem într-un proces de schimbare în ceea ce priveşte atitudinea oamenilor şi relaţia lor faţă de un produs. Este şi mai puţin cash pe piaţă, și bineînţeles, nimeni nu va refuza un discount sau un preţ mai accesbil, dar cu calitate mai bună. Calitatea e legată de un brand, de o tehnologie, de un rezultat, dar e legată şi de timp. Acest lucru poate fi în relaţie cu ce a dezvoltat Nouvelles Esthetiques, sau de un spa, un centru de tratament, sau cu ceva de body care, un tratament, skincare, coafură sau frizerie. Calitate nu înseamnă numai tehnologie bună şi un pret ok; poate fi şi scump, pentru că este tehnologie bună, formulă nouă sau o echipă bine pregătită. Calitatea, de acum încolo, înseamnă timp. În Asia, tu ai descoperit şi ai învăţat destul de bine, spre exemplu, dacă ai cumpărat un pix Montblanc, el poate fi lăsat nepoţilor. Dacă am investit banii în acest pix şi în 20 de ani el rămâne la fel, putem spune că, practic, am câştigat şi banii. Ca să înţelegem partea aceasta legată de calitate, timp şi factorul uman, un exemplu practic: cine a investit banii într-un seminar interesant, legat de meserie sau în a citi ceva în Les Nouvelles Esthetiques, practic nu a pierdut nici un ban. Dacă a investit în imobiliare, într-o maşină sau la bursă, este un risc enorm. Intrăm în ultimul capitol, cel legat de risc şi de încredere. Pentru a trăi în viitor, pentru a preveni tsunami economic sau social, vorbim de ceea ce înseamnă relaţia de încredere - trust factor. Pentru a dezvolta încrederea la nivel de business, m-am pregătit, am făcut nişte seminarii, am citit nişte cărţi şi articole, am cercetat, m-am cultivat, mi-am îmbogăţit cunoştinţele la nivel personal şi am investit pentru asta. Care este preţul corect, nu ştiu, dar eu, în calitate de consumator, ştiu că, dacă vorbesc cu cineva care e pregătit, citit, care are principii, sunt dispus să plătesc un anumit preţ.

Carmen Okabe: Tu ai investit foarte mult în aceşti ani, şi timp, şi suflet, în foarte multe proiecte, care ţin de meserie. Vorbeşte-mi de cele mai dragi proiecte pe care le-ai dezvoltat în România.
Jean Clauteaux: Astăzi ai văzut "Coaforii contra sida", este un proiect mondial. La nivel local, am dezvoltat cu Mariana Vamă "Coaforul speranţei", legat de Fundaţia "Principesa Margareta", am dezvoltat cu UCECOM un program de învăţământ care se numeşte "Next Generation" (noua generaţie), cu peste 2000 de elevi din ţară, unde vrem să dezvoltăm o reţea de burse şi de susţinere pentru elevi, am dezvoltat cu reţeaua Igiena un program de dezvoltare şi formare de personal, şi am creat şi o carte despre "Igiena - tradiţie şi frumuseţe" şi despre dezvoltarea Igienei, pentru că Igiena este ADN-ul meseriei
noastre în România, am dezvoltat foarte mult şi o relaţie diferită între un furnizor şi un client, am lucrat foarte mult la nivelul de personalizare a relaţiei comerciale şi de a folosi nevoile diferite ale clienţilor, am conştientizat şi la nivelul echipei noastre faptul că frumuseţea este o maşină umană, nu este legată de un proces matematic, economic sau tehnologic. Factorul uman este ceva foarte complex, psihologic, economic, este legat şi de sănătate. Trebuie să existe un echilibru între frumuseţe şi starea de bine, fizică şi psihologică. În România am vrut să dezvoltăm foarte repede nivelul de învăţământ şi, în ideea că un salon este un loc unde se oferă servicii, am vrut să îmbunătăţim nivelul şi calitatea serviciilor. Am plasat saloane în locuri cu trafic mare. În România nu era foarte populară ideea de a poziţiona saloanele în centre comerciale şi mall-uri, etc, fapt care favorizează eficientizarea comunicării, acum se lucrează foarte repede. La nivelul general, consider că următorul pas va fi dezvoltarea ideii de presă profesională. Nu exista organizaţii sau asociaţii de frumuseţe în România.

Carmen Okabe: Există, dar este nevoie de ajutorul vostru pentru ca specialiştii să înţeleagă necesitatea afilierii.
Jean Clauteaux: Cred că este legat şi de dorinţa oamenilor de a lucra împreună, trebuie un leadership în acest domeniu. Un furnizor trebuie să rămână foarte fair-play. La nivelul de organizare colectivă, legată de meserie, nu putem vorbi de un brand sau un furnizor.

Carmen Okabe: Firmele pot ajuta asociaţia să se dezvolte. Eu, spre exemplu, acum câţiva ani am fost la Organisation Mondiale Coiffure la Paris, şi taxele, cotizaţiile pe care ei le cer pentru afilierea la Organizaţia Mondială de Coafură sunt foarte mari. Deci coaforii din România trebuie să înţeleagă că, dacă noi vrem să avem o voce în străinătate, să putem participa deplin la toate activităţile mondiale, trebuie să scoţi şi banii din buzunar pentru o cotizaţie. Nu mi-ai spus ce îi urăm viitorului responsabil, dă-i un sfat, din prisma ta, a celui care a trăit, trăieşte încă în România, pentru că bănuiesc că este déjà cineva desemnat pentru aici.
Jean Clauteaux: Da, este cineva, folosim ca de obicei oameni de calitate, deschişi, care au lucrat deja la nivel internaţional, şi îndrăgostiţi de meseria lor. Cred că România are nevoie de respect, noi românii avem nevoie să fim mândri, pentru că avem un potenţial foarte mare, dar şi realizări pe măsură.
Tu eşti româncă, ai creat Les Nouvelles Esthetiques, ai o echipă, ai cititori, adică în România sunt şi diamante la nivelul cultural, psihologic, profesional, şi pur şi simplu uman. În primul rând, sfatul meu este de a respecta meseria, de a respecta oamenii, de a-i observa şi de a-i învăţa. Vorbim acum despre limba, despre cultura, despre psihologia românească şi despre nevoile oamenilor din România. Avem nevoie şi de a respecta ADN-ul nostru. Acesta este legat de limba latină, legat de diversitate, este legat şi de faptul că putem fi văzuţi ca o ţară ce a fost puţin izolată până în 1989, dar suntem o ţară ce face legătura între Orient şi Occident. La nivel social, cultural şi psihologic, suntem diferiţi. Trebuie să dezvoltăm creativitatea , nu numai să preluăm ce a fost făcut la New York sau Londra, trebuie să inventăm modelul "made in Romania", şi, nu în ultimul rând, trebuie să acţionăm. Am vorbit despre crearea unui ziar legat de meseria noastra, un fel de "radio zvon". Creativitatea, originalitatea şi acţiunea sunt cuvintele cheie. Trebuie să fim cu picioarele pe pământ.

Carmen Okabe: Ştii ce mi-a plăcut cel mai mult în interviul de astăzi? Faptul că ai folosit pluralul şi te-ai identificat cu România. Deci cred că te simţi deja foarte român, pe lângă cele două naţionalităţi pe care le ai.
Jean Clauteaux: Am cerut paşaportul românesc, dar este în curs de rezolvare.

Carmen Okabe: Dă-mi voie să-ţi mulţumesc pentru toată munca pe care ai făcut-o în anii aceştia şi să-ţi urez mult succes în viitorul post.
Jean Clauteaux: Şi mie dă-mi voie să îţi ofer ceva din colecţia mea, o carte din 1933, Maria Verni, Modern Beauty Culture, pentru că, prin munca pe care o faci cu Les Nouvelles Esthetiques, eşti Maria Verni a României.

Carmen Okabe: Mulţumesc foarte mult, venind de la tine, aprecierile mă onorează. Ai reuşit să mă faci să plâng. Să vii să ne vizitezi şi să vezi ce o să reuşim şi noi să facem, să nu ne uiţi.
Jean Clauteaux: Niciodată. România face parte din ce sunt eu acum.