“Voi fi primul ardelean care aleargă la Maratonul din Sahara” – îşi începe Emanuil Rednic pledoaria, mândru de ultima lui iniţiativă sportivă. I se citeşte în ochi nerăbdarea să alerge pe dunele de nisip, i se simte emoţia în glas, deşi gesturile sunt ale unui om decis să facă performanţă. Ale unui om care a slăbit enorm. A avut 120 de kilograme şi a ajuns la circa 80 de kilograme acum. Nu îl deranjează că a fost considerat cel puţin nebun, atunci când avea 112 kilograme şi participa la primul său maraton. Nu e nimic din toate acestea, e doar un atlet care caută să îşi depăşească limitele, să vadă şi să experimenteze cât mai mult. Dacă totul se poate face în alergare, cu atât mai bine.

Elu, cum îi spun prietenii, nu este primul român care participă la maratonul din deşertul Sahara. Nu va fi, probabil, nici ultimul. De fapt, Sahara nu era prima pe lista lui de destinaţii, ci Nordul extrem. “Eu mă simt în elementul meu în frig, pe zăpadă şi voiam să alerg la Maratonul Polului Nord. Am aflat că a fost deja un român care a alergat acolo, Andrei Roşu. L-am căutat pe internet, i-am citit blogul, m-am întâlnit cu el şi am povestit. Din păcate, reţeta financiară este mult prea dură pentru mine acum. Un sejur la maratonul de acolo ajunge să coste în jur de 18.000 de euro. Andrei mi-a spus că în 2011 vrea să alerge în Sahara, am stat şi am studiat totul şi am decis să mă alătur acestei iniţiative. Ajung eu şi la Polul Nord până să se topească toată gheaţa de acolo”, spune Emanuil Rednic.

Maratonul Sahara
Maratonul din deşertul african se află în 2011 la a 11-a ediţie şi are şi probe de semimaraton, 10 kilometri, cinci kilometri şi cursă de copii. Românii vor pleca cu avionul la Madrid, unde vor dormi o noapte, pentru ca apoi să ia alt avion spre Algeria, la Tindouf. De acolo, toţi alergătorii merg cu maşinile până în tabăra de refugiaţi de la El Alouyn, unde vor fi cazaţi la familii de refugiaţi. Cursa începe pe 28 februarie, după ce concurenţii au avut la dispoziţie trei zile pentru a se obişnui cu clima. Imposibil de spus obişnuit, din moment ce dimineaţa devreme se mai simt colţii frigului de peste noapte, iar la prânz toată lumea caută umbra. Traseul este marcat cu grămezi de pietre şi steguleţe, iar terenul de alergare este în mare parte pământ compact, cu o porţiune de dune de nisip între kilometrii 20 şi 30. Spre deosebire de celelalte concursuri de acest gen, unde posturile de rehidratare sunt amplasate la fiecare cinci kilometri, la Maratonul Sahara, apa este pusă din trei în trei kilometri, tocmai pentru a evita deshidratarea excesivă. Concurenţii se reaprovizionează cu apă şi continuă cursa de 42 de kilometri. Startul se dă la ora opt dimineaţa, când afară sunt doar 20 de grade, iar finish-ul se va face sub un soare dogoritor, care ridică temperatura aerului undeva bine de tot peste 40 de grade Celsius. Organizatorii însoţesc grupurile de alergători din maşini, pentru a acorda imediat asistenţa medicală necesară, dar fiecare alergător este sfătuit să nu înfrunte deşertul fără ochelari de soare, pălărie sau o eşarfă care să îi apere de soare, de vânt şi de nisip.

Intreg materialul poate fi citit in editia tiparita a revistei Les Nouvelles Esthetiques, numarul 50 Ianuarie-Februarie 2011, revista disponibila prin abonament.