Se vorbeşte foarte des despre terapiile antiaging, însă este bine să cunoaştem mai întâi ce înseamnă "aging" sau îmbătrânirea. În niciun caz nu faceţi greşeala de a o considera o boală sau de a o limita la nivel estetic.
Există o ramură a medicinei denumită gerontologie, care studiază aspectele normale, fiziologice ale îmbătrânirii şi o defineşte ca un proces continuu, multifactorial (influenţat genetic, de factori de mediu sau interni), caracterizat prin modificări biologice - moleculare, celulare şi sistemice - psihologice şi sociale. Putem privi această transformare ca un dualism: declinul fiziologic uşor, corespunzător trecerii anilor, împletit cu dobândirea şi îmbogăţirea experienţei, a înţelepciunii, a rafinamentului sufletesc şi spiritual. Mai simplu exprimat, îmbătrânirea se manifestă ca un fenomen de ansamblu, care afectează concomitent toate sistemele organismului - circulator, nervos, endocrin-metabolic, renal, musculo-scheletic, respirator, cutanat - fără a afecta semnificativ funcţionalitatea sau componenţa psiho-socială. Trebuie clar diferenţiată îmbătrânirea normală de starea de boală, care poate însoţi şi agrava procesele de îmbătrânire.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ales limita de 65 de ani, vârsta pensionării, pentru a încadra o persoană în categoria vârstnicilor, însă, în realitate, modificările pot debuta mai devreme sau mai tarziu de acestă vârstă, în funcţie de factorii genetici, de mediu sau de stilul de viaţă.De-a lungul timpului s-au căutat diferite repere - fizice, biochimice - pentru aprecierea gradului de îmbătrânire a organismului. Pielea oglindeşte "istoria" medicală, dar şi emoţională a fiecăruia, având origine comună ectodermală cu sistemul nervos. Întotdeauna aspectul său ne orientează asupra stării de sănătate. Sistemul circulator poate fi uşor investigat şi oferă la rândul său informaţii importante, permiţând comparaţia vârstei biologice cu cea cronologică. Rinichiul ocupă de asemenea un loc central în predicţia evoluţiei fenomenului de îmbătrânire. În cursul vieţii apare un declin fiziologic la nivel anatomic, însă funcţia renală se conservă. Medicina tradiţională chineză asociază pielea cu meridianele ficat, dar mai ales plămân şi priveşte rinichiul ca pe un preţios depozitar al esenţelor, moştenite sau dobândite în cursul vieţii. Stimularea sa cu ajutorul plantelor, al acupunc-turii sau prin exerciţii Tai Qi creşte vitalitatea.
S-au formulat peste 300 de teorii ale îmbătrânirii bazate pe concepte genetice sau pe stresul oxidativ celular. Procesele de oxidare îşi au rolul lor în organism şi menţin sistemele antioxidante, dar în exces determină leziuni ale componentelor celulare, tisulare şi sistemice, care răspund de apariţia îmbătrânirii, a carcinogenezei sau a afecţiunilor degenerative cerebrale. Condiţiile care favorizează apariţia radicalilor liberi sunt chiar metabolismul aerob, mitocondriile prin respiraţia celulară, inflamaţia, expunerea la radiaţii, fumatul, contaminarea cu metale grele, dieta bogată în alimente rafinate, acidifiante.În prezent, una din liniile de prevenţie sau tratament antiaging vizează păstrarea echilibrului între radicalii liberi, specii reactive de oxigen şi mecanismele antioxidante proprii celulare (ascorbat, ubiquinona, glutation, glutation peroxidaza, superoxid dismutaza, catalaza). Principala sursă de antioxidanţi trebuie să rămână dieta: cereale integrale, legume sau fructe, bogate în flavonoide, enzime sau oligoelemente. Extractele de fructe de pădure, seminţe de struguri, alge, rodie, ceai verde, soia, propolis, muguri de plop, yucca, aloe, au demonstrat efecte protectoare.
Rodia (Punica granatum), fruct care în antichitate simboliza longevitate, sânge, sacrificiu, fertilitate, regenerare sau renaştere, se remarcă în ultimii ani prin activitatea antioxidantă datorată polifenolilor – acid elagic şi punicic. Studiile efectuate la nivelul epidermei evidenţiază fotoprotecţie faţă de UVA şi UVB. Din acest motiv se indică administrarea preparatelor de rodie primăvara şi vara, pentru pregătirea şi protejarea pielii.
Acţiunile antioxidante complexe, atât la nivel intracelular – protecţia acizilor nucleici ARN şi ADN faţă de xenobiotice şi radicali liberi, cât şi vascular – blocarea oxidării LDL-colesterol, fac din extractul de rodie un valoros remediu antiaging, antiaterosclerotic şi antitumoral prostatic.
Astragalus membranaceus – radix Astragali (Huangqi) apare în medicina tradiţională chineză ca tonic energetic, mai ales al aspectului yang. Este utilizat ca adaptogen, cu influenţă asupra cordului şi rinichiului.
O atenţie deosebită o merită cercetările realizate cu extract de rădăcină, care demonstrează efecte antiaging prin creşterea expresiei telomerazei şi menţinerea capacităţii de diviziune celulară. Polizaharidele stimulează apărarea limfocitară antivirală şi participă alături de flavonoide la păstrarea integrităţii membranelor celulare.
Extractul de muguri de plop – Populus nigra sau „propolisul vegetal", multă vreme studiat la noi în ţară, poate fi considerat un adevărat remediu geriatric revitalizant, regenerant, antiinflamator, cicatrizant cutanat, important antibacterian şi antimicotic.
Homeopatia s-a dovedit uimitoare în prevenţia antiaging, dar şi în terapia manifestărilor circulatorii, articulare, endocrin-neurologice sau psihiatrice ale îmbătrânirii. Este o metodă veche de tratament holis-tic, dezvoltată ca ştiinţă de dr. Samuel Hahnemann la sfârşitul secolului XVIII. Are la bază principiul similitudinii, conform căruia o substanţă, în doze mari, produce un tablou de boală în cazul unui om sănătos, iar în doze mici poate vindeca acelaşi tablou de boală al unei persoane suferinde. Există în prezent peste 3000 de remedii homeopate, înregistrate în Farmacopeea Europeană alături de substanţele alopate, obţinute prin metoda diluţiei din plante, minerale, extracte animale, culturi microbiene, ţesuturi umane. Sunt recunoscute ca mari antiaterosclerotice Sulfur, Aurum, Aurum muriaticum, Arsenicum album, Arsenicum iodatum, Calcarea fluorica, Lycopodium, Plumbum, Phosphorus, indicate individual, în funcţie de constituţia corespunzătoare.
În demersul antiaging medicina tradiţională aduce în completarea fitoterapiei acupunctura, o adevărată filosofie a vieţii. Prin stimularea forţei vitale, terapia cu ace reface armonia între om şi natură, între mental-emoţional şi structura organică, iar local eliberează mediatori şi hormoni cu rol vasodilatator, analgezic şi de semnalizare la distanţă. Utilizarea punctelor de pe meridianul rinichiului, splinei sau de pe meridianele extraordinare redau vitalitatea, exprimă şi înlătură blocajele fizice şi emoţionale.
Deşi am lăsat la final kinetoterapia, cu aceasta ar trebui să începem orice tratament. Mişcarea este o metodă plăcută şi simplă, disponibilă tuturor, fără costuri mari. Antrenamentul fizic zilnic menţine funcţionalitatea sistemului circulator, musculo-scheletic, asigură oxigenarea optimă a ţesuturilor şi creşte nivelul endorfinelor, cu efect adaptativ antidepresiv.
Să nu uităm că fiecare vârstă are frumuseţea şi lecţia sa. Înţelepciunea şi experienţa vin odată cu trecerea timpului, drept cel mai preţios cadou. Dacă reuşim să îmbătrânim frumos şi „să dăm viaţă anilor şi ani vieţii", aşa cum spunea marea doamnă a geriatriei, profesor dr. Ana Aslan, putem spune a meritat pe deplin toată străduinţa.
